fiecare își poartă în sine veșnicia
dar de cele mai multe ori se uită dincolo de cuvinte
și nu caută ce-i trebuie ci doar ce crede că își dorește

unde îți este inima? ai întrebat
și toate temerile s-au răscolit ca pulberile înălțate-n fapt de seară
pentru că nu mai știam pe unde îmi pribegește inima
fusese o vreme când umblam nedespărțiți
apoi eu m-am oprit învârtind roata olarului în gol
iar ea a plecat să mă-ntregească și să mă aducă acasă
m-am ridicat, mi-am adunat cuvintele
și-am ieșit trecând dintr-o viață în altă
căutând-o și povestind-o în cuvinte puține

nu îți dori ceea ce nu-ți trebuie
și nu lua cu ține mai mult decât poți duce
pentru că inima va face pace încălzindu-ți bătrânețile