sunt asemeni deșertului
continuă mișcare și zbucium lăuntric
o umbră fără urmă
timpul nu mă atinge,
iar ziua nu-mi aparține
mă prefir sub privirile voastre
vă port pașii cu grijă să nu-i rătăcesc
toate gândurile vi le aștern în cuvinte
înșirate rânduri, rânduri
zidindu-le la temelia rostirii
cerul mă oglindește
fără să-mi dea răspunsuri
vântul mă leagănă
adâncindu-mă-n uitare
soarele mă spală-n lumină
limpezindu-mi somnul
iar noaptea îmi mângâie aripile
dezlegându-mi zborul

am șters urma zilei ce-a murit
am spulberat umbra zilei ce n-o să mai vină
și-mi dorm visul pe pragul acestei zile