Ne-am scufundat planeta în zile-ntunecate !
O, regreta-vom timpul cu întâmplări normale...
Acum par că-s firești chiar faptele ciudate,
Căci ne-am corupt simțirea slăvind stări imorale.

Tot ce-i demonic, iată, ne-apare-acum în față:
Crime și ură, groază, psihoze de războaie,
Iar inima ne-o schimbă-ntr-un bulgăre de gheață;
Mama natură însăși devine-o ciumăfaie !

Privesc cu-nfiorare cultura cum decade.
Dezmățu-i pretutindeni stăpân la el acasă.
Eșafodajul cinstei e-mpins și jalnic cade,
Iar eu cerc ascunzișuri ca melcul fără casă...

În nebunia asta, fii farmecul de-o clipă,
Cu ochii tăi de stele, fii marea mea salvare
Și spulberă-mi coșmarul ce-n jur ni se-nfiripă,
Căci el ne-anunță parcă semnalul de plecare !


Glen Ellyn, USA - 26 septembrie 2017