să nu te temi - mă învăța ursita
sperând s-aleg condeiul
din coșul la botez
ba să nu te miri - mă îndemna o alta
crezând că sunt menit
să macin bobul de muștar
acela mutător de munți
(sub pleoapa mea de prunc)
să nu te-nalți mai sus decât o rugă
șopti ursita cea mai zdrențăroasă
un nume e nimic de-i fără fapte
ce pot fi convertite lesne-n lapte
și de-o să scrii cu albele cerneli, tu ține minte
să smulgi hârtia ta numai din vene răzvrătite

(întors de la sân)

azi babele acelea, ursitele, s-au dus
ca preț trufiei mele mi-au luat părinții
precum condeiurile pe rând toți dinții
și ...doar bobul
bobul acela de muștar
tot mută munți întruna, îi mută în zadar
din laptele hârtiei și laptele din fapte
de-atâta alb se-așterne-o altă noapte
cum n-a mai fost nicicând la un botez
la care numele a emigrat iar eu visez
un sat, un bulevard de târg
cu inima la relanti, mustind, cu ochiu-n pârg...
să nu te temi - întorc ursite-i spusa
o moară macină doar alb din os - iar Dânsa

Jupâna nopții definitive și complete
confiscă vene ascunselor ei plete

de-atunci, de-al naibii fug de lapte și de spaime
iar sânii, oh sânii...
fie pradă (scuze)
numai la oarbe buze când de fapt sorbi-vor (strâmbe ore)
din vinul verde al Morții erbivore.
în vreme ce un flutur un necrolog da să-mi îngaime