E miezul nopții, ce fenomen banal
cum zilele se tot sărută ca fiind ceva normal.
O zi de marți! Aș vrea să o opresc,
să nu s-o las să plece, să pot să te-ntâlnesc.
Am s-o atârn ușor în mii calendare
în taină s-o sfințesc c-o lumânare,
iar tu să vii la mine numai la miezul nopții,
să ne alegem amândoi, pe veci, ca soții.
A noastră cununie va fi al meu soroc,
ghinionul tău de marți se va numi noroc.