Genunchiul smerit în palma iubirii
din căușul clipei bob de mir m-alintă
buruiana piere în tăceri senine,
herbul unui azi
poarta unui mâine.

Prind senin în plete între primăveri
cu îngăduință gust aroma verii
poala Toamnei varsă rodul pârguit
brațul lung al iernii alb filigran cerne,
peste-acestea toate
stelele aprind
veșnicii mărunte.

Pentru-aceste daruri ofrandă înalț
suflului divin și celor ce încă
fie și cu gândul
aproape îmi sunt.

În palma iubirii iar îngenunchez
arsura furtunii să pot domoli
geamătul durerii să-l închid in piatră
loc să-i las viorii
în zborul de-o zi.

19-04-17