cei ce nu mă știu
îmi caută numele undeva deasupra capului, printre luceferi
degeaba trăiești dacă nu adori
cerul
dacă nu îmi găsești numele cuibărit
ba în Vega, ba în Cassiopeia
colorând nori în spatele lunii


cei ce cred că mă știu
mă privesc de sus
sub firul de iarbă gemând
printre cioburi și melci
o umbră a lumii cu gleznele goale
spre care stau cu mâna întinsă
sperând

cei ce mă știu tac
își umplu rănile cu mine
călcând peste lut
peste lumea cu clovni și covrigi
suflând tristețea apusului
în păpădii

tu, cel care mă iubești,
caută-mi numele prin iarbă
răstoarnă-ți luceferii cu pământul în sus
umple-ți rănile cu lut și cioburi din mine
așază-te


acum privește-mă în ochi