sentințe de amor purtăm pe buze,
icoană în a gurii noastre ramă;
din adevăr sărutul ne tot cheamă
lenos să-i fim în patimi călăuze.

era saliva ca un vin în cramă
în dimineți cu zările lăuze
și nu era nimic să ne acuze,
fiiri ce nu-s sub zodie de teamă.

în duh recolta-i cea dumnezeiască
pe-ogorul inimii nu-s buruieni
iar pruncul visului e să se nască.

tot alergând prin gândului poieni
sălbăticiuni în ochi să ne privească
în muzici de vecie-olimpieni...