ca să ajungi în țara minunilor trebuie să cazi mai întâi în hău
sau măcar o vântoasă să te ia pe sus ca pe-o frunză galbenă
dar pentru mine, nici raiul și nici iadul nu și-au plătit taxa de gps

man, așteptam să vină toamna ca să te mai văd la fața cuvântului
să mă bucur de rime închipuite și de vise în care îngerii urcă și coboară
scara lui Iacov cu zilele rămase până la marea judecată

eu ce fac? mai nimic... încerc de fiecare dată să ridic un castel din cărți de joc
dar pasiențele rămase-n așteptare bat din picior și amenință
că mă lasă baltă atunci când nu mă regăsesc în nici un horoscop

mă gândesc să plec, dar nu am primit confirmarea biletului
și cred că nici lista nu e definitivată altfel mi-ar fi comunicat cineva ceva
gen „numărătoarea inversă a început” puneți-vă centurile de siguranță
și... moarte ușoară

toamna e aceeași pentru toate merele