e plumb gazos în aer, la fereastră
aceea spre văzduh ce e deschisă
și încă roze dorm la tine-n clisă
și încă vremea e să fie-a noastră.

ne e în frunză țara interzisă
de chiar și pâinea ne e cam salmastră
cetatea-nțelepciunii, cea albastră
ca o învinuire ni-i trimisă.

noi ne ferim de-asemene-acuzații
și ne umbrim lenos cu vis naiv
în clipe rare și-n puține spații.

de te sărut nu-mi trebuie motiv
e doar așa, din lipsă de-ocupații,
pe gura ta un semn decorativ...