Parter sau la etaj, totuna-mi este
Eu sunt călugărul pierdut
Cel fără veste ce-mi e zdrobit
Mirajul fin de melopee ecvestre.
Al ascultatelor povești rupestre
Mai mult ca niciodată cânt,
Căci altă veste n-am primit.
Sunt saltimbancul travestit
Ce face giumbușlucuri mici,
Mai ieftine ca altădată-n lume,
Cel ce scârbit se-ascunde,
În mintea de dezgust abunde.
Mai slab sunt astăzi și mă lepăd,
Căci lupta nu-i a mea o jur.
Eu sunt doar scrisul de pe lespezi,
Cu litere de-o șchioapă aurite,
Ce umple spații jalnice-n comedii.
Mai sper și astăzi ca să fiu, dar nu-s,
Căci astfel aș simții, o jur…
La ușa-mi bată ageamiii ce mă vor
Să nu mai fiu ce simt,
Salvat de clopoțelul bărci-n dor…
Mă mișc din ce în ce mai jos,
Clipind a neștiință oarbă,
Tot lepra candă și mojică,
Soarbă din mine larve stampe.
Cuprins de panica infamă,
Mă lepăd, iar ca altădată.