E vremea clopotelor doamnă,
În ritm de dans e iarși toamnă.
Aș vrea să văd smaraldul de cleștar,
Dar simt că sunt departe iar,
Mă mir că nu-s, dar iacă sunt
Mai mult ca niciodată,
Aștept doar glasul din…
Să-mi spună mișcă o dată.
Mai mult ca niciodată astăzi,
Clipesc a bucurie oarbă.
Sunt iarși om, nu animal
Ce urlă în ograda sorții.
Zdrobit de cânt mă mișc,
Căci altfel oale sunt.
Doar un semnal aștept,
Să-mi cânte oase proprii,
Și-atunci voi aievea,
Cu cântul de mătase albă,
Zglobii iezii juca-or în delir
Copiii bucălați cu coronițe-n nor
Ascundu-va între veșminte albe,
Voi fi doar eu și cerul meu,
Un cânt firesc în vremuri albe.