în clips de priviri ne îmbujoram
cum doar în bujii mai pot înflori cei roșii bujori
în con de penumbră ne potriveam
dar vânturi potrivnice-și potriveau lungi gheare de nori
plâng frunze de corn în plisc de codalb
căci seceră-i cornul lunii ce-n corn prea trist a suflat
azi el e clips negru, ea e clips alb
doar puncte pe-acea elipsă a lor ce i-a eclipsat


deși-ți încolțesc pe la colțuri de suflet, ne ia-n colți tăcerea
rânjind ca o moartă
ce poate să-nsemne când semne de carte-au semnat condamnarea
la altfel de soartă
doi inși ce se poartă ca două himere ce-și poartă cărarea
spre ultima poartă


visez azi că-n miez de amiezi mă dezmierzi
tot tu, care-mi cari pe-nserat carul mare
ieri, tare-am urlat către cer să visezi
revoltă, în loc de a cere iertare