Liniștea
nu durează mult în mine
este alterată
de antitezele ei
tumultul
se insinuează
cu promisiunea
având substanță
de simulacru
îmi promite
că îmi transformă
febrilitatea frenetică și efervescentă
în acte creaționale
intense, dense și profunde
îl ascult
însă când
îmi frământă sufletul
până ce acesta
se zvârcolește
îi dau tumultului
un blam
și clamez
liniștea
care bandajează sufletul
făcându-i transfuzie
cu serul chietudinii
însă vorbesc în minte
cu vocile eurilor activate pe rând
ca un gestalt ce-mi pulverizează spleenul și discontinuitatea.

***

În liniștea
desăvârșită
ca într-o transă
ascult
cum se ciocnesc
atomii
aud
cum curentul de aer cald
se freacă
de curentul de aer rece
percep cum
pe melodia celestă
dansează
fotonii

Sub hipnoză
rafalele de vânt
capătă formele cailor sălbatici
a căror cavalcadă
îmi tasează
gândurile
până când
nu rămân din ele
decât vibrațiile
sub hipnoză
eterogenul se amestecă
în realitatea hipnotică
până când creează irealitatea.