Împarte cu mine fiecare zi furată
la masa tăcerii din suflet
și-i simt sărutul pe buzele frunzelor de agud.

Mă descompun în descîntecele ei de dragoste
și trăiesc pe strunele cântecelor de dor
la subsuoara ploilor de vară.

Mă umple cu desfătarea nopților de ape
peste furtuni de vânt
care-mi pun în vise întinderi de așteptare.

Cât mai am timp
îmi las cuvintele-n ploaie,
să încolțească-n pântec rodul sfânt.