când raze de soare se vor răsfira printre crengi de nuc
îți vei aminti cum adormeam îmbrățișați pe trunchiul lui
și-n pulsul acela se umplea de-atâta sevă, încât devenea baobab
cu rădăcini încolăcite ce creșteau invers, spre semințe, spre-nceputuri
iar când ne trezeam
era de parcă dintotdeauna am fi fost împreună

când îți vei trece mâinile prin spicele de grâu
îți vei aminti cum îmi mângâiai părul când ne-am iubit
întâia oară prin lanul înalt și cum pielea ne strălucea solar
poleită cu aur cernit dintr-o albie de suflete mari
iar când ne ridicam
era de parcă dintotdeauna am fi fost bogați

când vântul va înălța în brațele lui zmeie
îți vei aminti cum ne fluturau inimile dincolo de văzduh
înlănțuite într-un balet mai presus de zborul de lebede
dansând pe o coajă de cer până la sfârșit de respirații
iar când ne desprindeam
era de parcă dintotdeauna am fi fost anaerobi

când râul va suspina cu o clipire de cobalt
îți vei aminti culoarea de pradă a ochilor mei
când ni se oglindeau adâncurile unul în altul și se-amestecau reptilian
ale mele acvatice, ale tale terestre
iar când ne re-ntrupam
era de parcă dintotdeauna am fi fost amfibieni

când vom urla "A Tale That Wasn't Right" din alte octave
îți vei aminti cum îmi cântai "Nothing Else Matters" până când
nu mai conta nimic decât "Still Loving You" din privirile noastre
în care totul ne era permis
dar când ne despărțeam
era de parcă dintotdeauna am fi fost interziși