poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3214 .



Imagine pelasgică
poezie [ ]
trad. de Elena Lazăr

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Konstantinos_Kavafis ]

2017-08-04  |     |  ÃŽnscris în bibliotecă de Cristina Ursu



În măruntaiele pământului sălășluiește un străvechi Gigant.
Are trei sute de mâini
și tot atâtea picioare. Pe gâtul lui uriaș
se-nalță trei sute de capete;
pe fiecare cap lucesc câte douăzeci de ochi, neînchipuit de ageri,
cu care ziua uriașul străpunge
bezna cea deasă din adâncul pământului.
Se mișcă alene, indiferent.
Nenumărate sunt comorile lui: mine mari
de-argint, de diamante, de aur.
Cu cei șase sute de ochi ai lui nepăsător
privește bogăția-i nemaiîntâlnită,
absolut inutilă; doar în răstimpuri o numără,
ca să-și mai umple astfel un veac.
Dar se plictisește curând: după nici două ani,
obosit, adoarme.
Somnul lui durează veacuri întregi;
un vis al lui - o generație.
Dar iată-l deodată trezindu-se-ngrozit. Un coșmar -
rod al materiei nestăpânite -
i-a tulburat somnul, în oglindă încețoșată
a minții lui apatice și reci
reflectând fantome nemaivăzute, spăimântătoare.
Atunci își întinde uriașele-i membre
și cu șase sute de brațe și tot atâtea picioare
atinge bolta, o izbește. Pământul
se cutremură din adâncuri; orașe se năruie,
râurile se revarsă din albii
și din munți curg valuri de flăcări.
Pământul se deschide și se-nchide la loc
înghițind oamenii și-ngropându-i în măruntaiele lui.
Gigantul își revine însă pe dată
și cu ochii măriți de uluire
își dă seama că-n zadar
a stârnit atâta zgomot și tulburare,
amăgit de arătarea meschină a unui vis.
Râde de lașitatea și spaima ce l-au cuprins
și se întinde din nou liniștit;
acum, cele trei sute de guri ale lui zâmbesc.

(august 1892)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!