Când, prieteni, eram îndrăgostit -
s-a întâmplat în urmă cu ani -
nu trăiam pe-același pământ
cu ceilalți muritori.

Imaginația nu cunoștea stavili,
chiar dacă era înșelătoare,
fericire caldă
îmi dăruia viața.

Ochii îmbogățeau în culoare
tot ce priveau.
Palat îmi părea
cuibul dragostei mele.

Iar rochia de creton
ieftină pe care-o purta
vă jur că la-nceput
credeam că-i de mătase.

Brățările sărăcăcioase
împodobindu-i mâinile
giuvaere de preț
erau pentru mine.

Pe cap purta cunună de flori
culese de pe munte -
nu mai văzusem până atunci
buchet mai frumos!

Ades mă plimbam
cu iubita pe câmp -
nu creșteau oare pe-atunci mărăcini
sau pământul îl ascundea?

Spiritul rétorilor și-al înțelepților
nu mă convingea defel;
cât de mult prețuia un semn al ei din cap
în vremile acelea!

Când, prieteni, eram îndrăgostit -
s-a întâmplat în urmă cu ani -
nu trăiam pe-același pământ
cu ceilalți muritori.