moartea i-a scos
de sub năvoadele grele
uncheșii sunt amândoi
ca două bujii arse într-un piston
negri și uscați
par să aștepte noaptea
în care cerul
își desface mantia
să prindă pe brațe praf stelar
să-și pună mâinile ochean
ca și cum ar fi vii
să numere culorile
câte una pentru fiecare vară
pierdută fără iubire
ei nu știu câte vise se vor spulbera
dar le pasă?
chiar trebuie să țină cont de părea mea, de părerea ta
au vântul de partea lor...