poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-07-27 | |
să fie oare ceva scrântit în creierul meu
de-ți calc mormântu-n picioare plivind și prășind trandafirii tăi de pe piept cu tine în gând râzătoare spunându-mi nu te sfii Ioane că doar mi-ai stat o viață călare tu n-ai știut dar uneori da acum chiar nimic nu mă doare... o parte a rațiunii îmi spune că e un sacrilegiu derulând-mi imagini cu trupul tău descompus și-n partea cealaltă vie frumoasă tu râzi la întrebarea-mi făcută cu ochiul cu ochiul făcând îmi răspunzi că da și numai noi știm despre ce este vorba... îți pregătesc mormântul să fie frumos ochilor ce vor veni la pomenirea de-un an un an de adevăr și minciună tu în pământ ei zicând că ești plecată la cer... înghit lacrima nelăsând-o să curgă încă puteai să mai fii pe pământ viața ta de ce-a trebuit să se frângă?... e-aproape gata doar pălămida asta țepoasă lipit crescută lângă trandafir s-o mai smulg o clipă gândesc s-o las să trăiască poate e ultimul gând al tău despre viața lumească... o apă sunt sub soarele crud mai zăbovesc cât să-ți spun că părelnic este că ești în mormânt adevărul e că unde sunt ești cu mine amintire plină de viață... ca tine voi lăsa într-o zi și eu un nume pe-o cruce ai noștri-s în lume plecați și calea e lungă oare cât de mult pălămida va crește pe noi fără ca cineva s-o mai smulgă?...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate