poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-07-22 | |
dacă se va termina din lacrima mea pe drumeagul acesta de pâslă
o s-o iau la pas înainte cu un mers șontâc, din ce în ce mai departe, șchipoătând și rănită, neștiut, o să-mi împrăștii de sus, dragul meu pustiit, ploaie și diamante, până o să murim amândoi atât de multă dragoste va să vină, doar atunci se vor isprăvi comorile pline de dragoste o să fim os amândoi pe atunci. și nimeni n-o să ne tragă afară din moarte/niciodată/niciodată/niciodată iubirea aparține lui nimeni, oasele noastre se vor isprăvi, uscate, la porțile nimănui/deschise.../închise.../ferecate cu lacătele omul e nimeni, dumnezeul lui e un nimeni-mai-mare un anonim jucăuș cu destine/ probabil fără noimă se joacă cu degetele/cu noimă/fără noimă/cu sens/ cât plânge... câte pietre s-au strâns... câtă ciudă... spune, ai plâns, câte pietre-ai cules? câte cruci? și câți cuci? cât ați plâns... cât ați dus... doar nimeni poate să judece suferința și greul destinului sclipitoarele pietre ale inimii împărțite din cer de iubitul tău cel mai dulce doar nimeni e furie și nu lasă ce lasă/nu lasă dumnezeu e mister și nu lasă descalță-te, dragul meu mire; să umblăm desculți și frumoși, până mâine...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate