poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-07-21 | |
Moto: Telelei
REPORTER DE PROTESTE Interesat de ordonața Ce-a pus pe jar întreaga țară, Stârnind ecouri până-n Franța Și până-n SUA, bunăoară, Eu nu mi-am stăpânit impulsul – Reporteru-i dator să vadă – De a lua oleacă pulsul Ieșenilor ieșiți în stradă. M-am dus la cei ce-n vântul rece, Strigau, mărșăluind sub tei: Guvernul trebuie să plece!” Și ”aoleu!” și ”alelei!”. ”De ce revolta dumneavoastră?” - Am întrebat, retoric, eu - ”E vai și-amar de țara noastră, Ne bate, iarăși, Dumnezeu! Miniștrii, iată, peste noapte, Au hotărât, pe șest, cu toții, Să dezincrimineze fapte Și să elibereaze hoții!” .......................................... M-am dus cu microfonul, iarăși, La înc-un grup de furioși: ”De ce țipați așa, tovarăși? De ce sunteți așa nervoși? De ce această canonadă, De parcă s-a deschis infernul? Ce faceți pe sub tei, grămadă?” ”Nimic, noi sprijinim guvernul! Eu nu că fac pe înțeleptul, Dar e corect ce se petrece, Să deie legi, el are dreptul - Chiar ordonanța trei-spre-zé-ce!” ........................................... M-am îndreptat atunci, în fine, Spre înc-un grup de cinșpe-șaișpe: ”Aici sunteți tăcuți, ei bine?” ”Pe noi, cinstit, ne doare-n paișpe!” PANICÃ GENERALÃ În parcul din Copou, sub teiul mare, Bărbați în grup, cu capul dat pe spate, Cu mâinile pe frunți, împreunate, Cu ochi holbați a groază și mirare, Fixați pe picioroange crăcănate, Cu burți de popi, batiste-n buzunare, Părea că au văzut un punct în zare Și îl priveau cu gurile căscate. Am înțeles, băgându-mă-ntre ei, Pricina spaimei ce-o citeam în toate Privirile și-n corul de-alelei: O pupăză stătea pe-o cracă-n tei, Iar trunchiul era doldora de cioate Și n-avea, sărăcuța, chiloței. FURASE PUPÃZA DIN TEI Furase pupăza din tei, De ce anume, n-am habar, Dar mi-a părut un gest barbar Și-am spus atuncea: ”alelei, Această pasăre-i un dar, Să mergi s-o pui la locul ei!” Furase pupăza din tei, De ce anume, n-am habar. S-a-ntors băiatul pe alei, Dar gestul fuse în zadar, Că, între timp – neșansa ei - Acel ce, pe atunci, primar Fu rase tot ce fură tei! (De ce anume, n-am habar...)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate