astăzi voi povești o întâmplare de demult,
din vremurile întunecate când toate se dădeau pe cartelă
dar chiar și raționalizate, multe nu ajungeau și lumea se așeza cuminte la coadă
așteptând să vină ceva, orice, numai să nu pleci cu mâna goală acasă
și cei mai vajnici apărători ai cozii erau pensionarii
adulmecând orice mișcare
a venit marfa!
și vestea s-a răspândit cu repeziciune
însuflețind coada împietrită
și lumea fremăta de nerăbdare
dar iată că încet, încet coada se destramă
și numai câteva persoane mai rămân
căci se băgase iubire, dar lumea nu părea interesată
ce să faci cu atâta iubire?
câtă iubire să-ți trebuiască într-o casă așezată
cu soț, soție, copii și bunici?
numai un disperat,
tot lua și umplea sacoșă după sacoșă
strigând: mai vreau iubire
iau cât de multă îmi puteți da
căci el știa că numai dăruind vei dobândi
mai ales că se apropiau sărbătorile
și iubirea era tot ceea ce-și putea permite