o mare confuzie,
simplă și totuși greu de asumat,
între comoditate și dragoste,
între poți să faci orice vrei
și vreau să facem orice

între ce crezi că nu pierzi și vrei să îți aparțină
și ceea ce te cuprinde așa cum ești, fără dorință

nu e ușor să renunți la argumentele imbatabile
și să fii ceea ce ele nu au cum să surprindă

suprafața întinsă a apelor poate inspira profunzime și tihnă
și chiar o poți confunda pentru o vreme cu fericirea

dar dacă pășești cu totul și fără nimic în ea
îi descoperi lipsa de adâncime
și afli că nu există suficiente ploi care să vină
și că nu sunt destule ghețuri care să se topească

neînțelegerea poate fi atenuată
de frumusețea brută a lumii,
așa cum o întrevezi în ocheade,
dar mai devreme sau mai târziu
ți se va arăta de netăgăduit,
închisă atingerilor subtile și neputincioasă în fața lor

o mare confuzie între comoditatea ce abandonează nuanțele
și adevăratul abandon ce nuanțează

afli că e împotriva firii atunci când te surprinzi în siguranță,
când te vezi din afară crezând că știi la ce să te aștepți,
pășind stingher pe drumul pe care nu trec animale sălbatice