trăiesc beatitudini cu iubirea adâncă
timpul meu e freamăt pur de poezie
tăcerea cenușie e închisă în stâncă
pe care răsună cântec de ciocârlie.

ador cuvântul primit de la sfinți
vibrează în lumină ca o melodie
topește în raze zăpezile din minți
și din tristețe face frumoasă parodie.

vorbesc cu poeții câte-n lună și stele
poeme cu picioare aleargă prin suflet
prind și aripi de zbor sentimentele mele
când clipele golașe se îmbracă în sunet.

pun vise la clocit în coșul de nuiele
timpul să le-nmulțească în zi de răsunet.