undeva, în adâncul sufletului e o mare de lacrimi
în care opărim și jumulim aripile îngerilor căzuți pe câmpul de luptă.
căci toate spaimele nostre înrolate în oastea nefăcutelor
muscă din carnea lor
o să spuneți că e dureros. știu,
dar un înger căzut e sortit pieirii
așa că dacă le opărim și jumulim aripile
le putem da drumul în lume
și ei devin oameni
până la o nouă absolvire a școlii de îngeri
e drept că nu toți ajung să dea examenul de maturitate
și din cauza asta vedem oameni pe stradă
cu spaima nerostitelor întipărită
și un nelămurit dor de zbor
tânjind după ceruri
și iubire