ține-mă ascunsă și
nu-mi da drumul
aici în întunericul argintat
al orei ce nu va sosi vreodată
un fel de increat din care
văd simt înțeleg totul
nimeni nu mă vede...
nu... nu sufăr de singurătate și
nu mi-e teamă
am tot ce-mi trebuie
șalul albastru și papucii din catifea mov
sertarul fără cheie
numele celor 4 sau 10 cuvinte
care mă împiedică să uit
să fiu fericită
o fericire dintre acelea cu sânge
care doare
niciodată nu te ucide și
tu ai nevoie de durerea asta
ca de un sac amniotic în care îngrădit
îți economisești soarele
fără să fii zgârcit
cu exactitate îți iei porția de lumină
jumătatea de rochie
jumătatea de femeie
înveți bucuria simplă
a celui care salvează încă un înger
în final știe mai bine ca oricine
să iubească
totul să piardă
ține-mă ascunsă
dincolo
timpul sensurile oamenii se rarefiază
pășesc în afara mea și
lucrurile și-au luat alt nume
niciun cunoscut nici măcar
imaginea departelui
nicio amintire
în locul orașului
o gaură nesfârșită într-o pânză
ține-mă ascunsă
nu-mi da drumul