Trecut-au anii cu nesaÈ›
ÃŽn somn adorm iluzii
Cu vremea trecătoare merg la braț
În minte-mi plâng confuzii.
Au fost și zile azurii
Ploi au cutreierat prin suflet
Au fost și vise timpurii
Dar totul a fost umblet.
Nu mă mai mir de fir de gând
Simbolurile ard în pântec
Trec anotimpuri parcă în nerând
Iar amintirile se sting în cântec.
Trecut-au anii în tandem
Cu viața și cu moartea-n așteptare
Avem puterea ca din nou să râdem
Căci a sosit el timpul pentru renunțare,
La tot și toate câte vor mai fi
La viața-n plinătate
Căci în clipa ultimă va birui
Un gând ce e deja plecat departe.