- De ziua ta, copilă răsfățată,
Pe umeri lasă-ți părul despletit,
Pe frunte să-ți anini o nestemată
Că ești minunea care-a răsărit

În veacu-acesta, ca împărăteasă
A celor ce sătui de elegii
Au așteptat cuminți o floare-aleasă
Să-i vindece de dor, de astenii,

Și la-nceput de vară, ca-ntr-o joacă,
Să le ofere tainic un sărut
Când noaptea către ziuă se apleacă,
Iar luna pare un argonaut.

- De ziua ta, copil poznaș din fire,
Zâmbește mult, că anii pentru noi
Au stat pe loc și-n ochii tăi safire
Mai deapănă poveștile-napoi.

Noi ne-am jucat cu vraja pe-ndelete
Și am sorbit magia din pocal,
Dar pot să-ți spun că mi-e la fel de sete
Și calul meu se-adapă tot cu jar.

Tot fiica mumei mele-ntunecate
Din inima pădurii sunt și-acum,
Dar sufletul mi-e rupt pe jumătate
De nu-mi zâmbești atunci când treci pe drum.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif