poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-05-29 | |
"Max, băite", sau "domnule Max", cum să-ți spun?
e o absurdă dilemă, timpul e unul, ieri mâine și-acum, doar viețile noastre-l prefac în fărâme. nu-i un paradox faptul că eu cel de azi, față de tine, cel de ieri, sunt mai bătrân și nici că același unt al vieților noastre se află întins de-o parte și alta pe-aceeași felie... nu știu dacă după lumină-i lumină, cum la fel de bine nu știu dacă tu mă auzi acum când îți spun, cu rușine, că de n-ar fi fost acest prilej, ai fi rămas și azi pentru mine, neștiut într-un "etaj (nerăscolit) a lui Weber"... acum însă, scrisul, trupul tău transparent, l-am descoperit și, da, repet un adevăr aproape cu vorbele tale: "o viață redusă la o scară mai mică într-un spațiu redus în limitele de fotografii și de scris, decor privit prin groase lentile, rămas în componentele lui", dar nu îndepărtat și minuscul ci dureros de adânc și de viu... și untul de sunt se topește, trece prin trupul feliei și se unește cu-al tău, suntem amândoi în aceeași trăsură pe Strada Mare... oamenii tăi și ai mei ne privesc cum zâmbim și le facem cu mâna, chiar dacă pe tine te doare lumea de ieri, pe mine cea de azi și pe cei ce-or veni după noi, lumea de mâine... 28.05.2017. Roman.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate