poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-05-21 | |
Timpu’-nvârte-n carusel
Peruzele în duel; Noaptea nopților prelinge O lumină, ce mă stinge. Scriu cu alb din călimară Cât îți sunt eu de amară; Din creion și rumeguș, Te împing pe repeguș. Patul stă ca o peluză Și, cu perna la ecluză, Își primește-n așternut Raza lunii, cât un cnut. „Suflete, faci pantomimă? Nu știai că e o crimă Să te spânzuri de gâtlej, Colăcindu-te în vrej?” Peruzele în duel Pe sub pleoape stau cercel, Eu, cu vocea prea bolândă, Stau, secundă de secundă. Noaptea nopților prelinge Pe prichiciul ce învinge Câte-o ramură de brad. Stele curg și stele cad. O lumină ce mă stinge Se hlizește și m-atinge, Mă trimite în iatac, Pentru un taifas c-un drac. Scriu cu alb din călimară Cum pe mine mă omoară Drumurile-n depărtări, Cu tălpi fără încălțări. „Cât îți sunt eu de amară Tu să vii la mine, iară, Să ne spovedim în taină, Nimănui și fără haină.” Din creion și rumeguș, Trag o linie-arcuș; De la pat până la prag, Lunecă visul meu drag. Te împing pe repeguș – Tu te plângi că e urcuș. „Suflete, mai e puțin Și ajungem la venin...” Patul stă ca o peluză, Luna se mușcă de buză; Prin pereți, se țin de mână Umbrele de-o săptămână. Și cu perna la ecluză, Dăinuiesc așa, confuză, Și mă-ntreb, și nu mă-ntreb Când ai devenit pohreb. Își primește-n așternut Graiul cucuvelei, mut, Sufletul, care nu tace Și în piept, morman, îmi zace. Raza lunii, cât un cnut, Bate-n dorul necusut Și se-ncumetă pervazul Să-mi primească tot necazul. „Suflete, faci pantomimă? Nu-nțelegi nici o centimă! Suflete, să stai afară, Cu alai și cu fanfară! Nu știai că este-o crimă Să te uiți cum îmi sublimă Și corvoada, și dorința, Și pacea, și suferința? Să te spânzuri de gâtlej Și să nu îmi dai prilej Să-ți usuc săgetătura Și să-ți vitregesc statura!” Colăcindu-te în vrej, Gândurile-mi faci vârtej; Mi le bag într-un sertar, Să devină clopotar. „Colăcindu-te în vrej, Să te spânzuri de gâtlej... Nu știai că este-o crimă? Suflete, faci pantomimă?” Raza lunii, cât un cnut, Se primește-n așternut Și cu perna la ecluză, Patul stă ca o peluză. Te împing pe repeguș, Din creion și rumeguș; Cât îți sunt eu de amară, Scriu cu alb din călimară. O lumină, ce mă stinge, Noaptea nopților prelinge; Peruzele, în duel, Timpu’-nvârt în carusel. 23 mai 2016, Constanța
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate