Am vizitat demult o mină de aur.
Era plină de vagoane goale
Și păianjeni ce își făceau siesta.
Aș fi vrut să fac o poză,
Dar mi-am amintit că trecutul
Nu are chip.
Munții din jur păreau să caute un stâpăn
Și atunci cineva a așezat pe vârful lor o cruce.
Iarba aștepta să fie calctă
Și o vacă albastră i-a îndeplinit dorința.
Jos, se auzea un părâu
Ce încerca să cânte.
Am mers l-a el și l-am ascultat.
El mi-a spus că a simțit în apa lui
Toate culorile curcubeului
Dar a înviat de fiecare dată.
Nisipul lui purta cel mai curat aur
Pe care nimeni nu mai vroia să-l spele.
Am fost într-o bijuterie
Și am văzut că oamenii iubesc aurul
Dar uită de locurile în care
Se naște viața....