mi-e mâna daltă sculptează în stâncă
a iubirii statuie solemnă selenară
romantismul rodește o frumusețe rară
linistind muntele jalea lui adâncă.

un piedestal cu tandre sentimente
răsare sub splendida siluetă
credința crește nu-i stare desuetă
pune strălucire pe albe momente.

piatra geme sub al daltei sunet
întreg destinul se transformă artă
sculptez astăzi sonetul de răsunet.

cu truda mea deschid în cer o poartă
nici urmă de durere și de scrâșnet
toată tristețea gravă zace moartă.