de apa clipei care vine-n goană
udat în nopți de insomnii albite
mi-e sete des de căutări grăbite
ce nu așază rugă în icoană.

ferestrele privirii îs ciobite
în ochii tăi de-alunec pe o geană,
tenebre-s vâlvătăi de slovă-n rană,
cu lumânări de verb împodobite.

spre a se naște, puiul stă de strajă
interior pe metereze-n Ou
ci încă învelit în blânda coajă.

și în înțelepciunea din ecou
la Dumnezeu duc a tăcerii vrajă
uitată pe o buză de stilou.