paiangul țese pagini de șoptire
în albe nopți, de celuloză parcă
când dulci cuvinte liniștea-ți încearcă
și duhul ți-e de vrajă în răpire.

pluti, duci gândul tău în umbrei arcă
un aer ud de taină să respire
plăti tăcerii slovă, cu grăbire
un strop de vis la sânul tău să toarcă.

sub raza lunii, leneș de-i curgândă
suicidal hrăneai tenebre-n ceas
și nu citeai în steaua cea plăpândă.

ci de vei face-n mine-o clipă mas
te voi primi cu pâine și osândă,
ocrotitor de chinuri am rămas...