de-aș fi precum stejarul în codru muntenesc
cu ciocârlii să cânte pe ramurile mele
aș învăța că ploaia trebuie s-o iubesc
ca pe sursa vieții amprentată cu stele.

aș asculta izvorul cum susură povești
despre cum țâșnește viața din adâncuri
cum se așează-n lume trăiri împărătești
pe creste de iubire pe luminate piscuri.

m-aș înfrăți cu brazii cu mesteceni înalți
sub cerul înstelat m-aș ondula pe vise
aș transmite vești la arborii ceilalți
despre cum cântă vântul refrenele scrise.

aș întinde rădăcini în faimoșii Carpați
înfigând în stânci și pietre fericiri promise.