De câteva ori, ne-am dat bilete gratuite
la spectacolul „Cearta”,
unde eram trecuți, pe afișul cu întâmplări,
chiar noi, actori principali.
Intram pe scena zilei supărați,
ne rosteam replicile,
apoi trăgeam cortina momentului
și ne demachiam resentimentele,
prea încărcate de acuzații
care ne ardeau fețele și nervii.
Ce bine că n-am avut parte de cronicari
și de cronici părtinitoare, dar
mereu ne-am sărbătorit insuccesul
la un pahar de promisiuni
în bodega vieții
unde destinul ne zâmbea tăcut
și ne îmbrățișa.
Acum, ne aplaudăm timpul
pe aceeași scenă, cu alt decor
care ne-a consacrat iubirea.