Iau din noapte o zi și din ziuă abisuri,
La uscat ți le-ntind, despletite în păr,
Aprind focul iubirii în soba de visuri,
Cu o verde scânteie înflorită, de măr.

Palmele-mi storc peste sânii tăi rumeni,
Ești ca o sedusă-ntr-un vis ce-am ales,
În noaptea de patimi, neștiută de nimeni
Sărutarea-mi recită și trupul ți-e vers.

Ești ruga sfințită ce o am de la mama,
Ești câmp ce-nfloresc lacrimările tale,
Ești crucea pe care îmi dârdâie teama;
Eu, numai pământ, in picioarele goale.