șterge-mă din viața asta
trimite-mă dincolo de cuvinte,
acolo unde se moare de atâta tăcere
un loc din vecinătatea unei gări negre
ce absoarbe orice cuvânt
și orice tăcere

la graniță mi s-au luat toate cuvintele
au scormonit după ele
rănindu-mi sufletul
spulberându-mi mințile și amintirile
m-au băgat
în tot felul de chimicale
și dezinfectanți
să nu rămână nici măcar o vocală
și mi-au dat drumul
într-o plută

ai privit un cer plin de tăceri?
plouă încontinuu
până la igrasie
putregai mângând rădăcinile
și rătăcirile
ochiul gol privește
dar nu știe cum și ce să spună
nici acum
nici mâine și nici poimâine

meleaguri noi?
lume nouă?
vată, zile de vată
nopți de vată, viață înfundată
o ceață de necuvinte ca o pedeapsă
mă apasă
încet, în adânc
crește sămânța unui eu
nu am așteptări, nu am vise, nu am...
decât răbdare

de undeva, voi apare și mă voi întregi