Þi-aș face-o curte fără niciun gard,
o pajiște cu flori și pomi în floare
și o băncuță întru relaxare
sub pătura din piei de leopard.

Pe-alei aș presăra mărgăritare,
pe care pașii,-n dulcele-ți hazard,
să îi așterni pe inimi care ard,
cu o nobiliară nepăsare.

Să nu mă-ntrebi de porți ori temelie,
de ziduri, de ferestrele opace,
de-acoperiș, furniruri, de o mie

de alte mărunțișuri maniace,
ce-ar semăna cu ce n-am vrea să fie.
Mi-ai spus doar să-ți fac curte. Și ți-aș face...