o lume perfectă
în care-mi pot imagina că sunt frumoasă
bătând oglinzile ca la jocul de cărți
o lume nouă
sculptată în sufletul meu panoramic
anticipând fericirea
ca o întâlnire de prietenie în ploaie

cred că mă eliberez în zbor
de vrăjile infinitului
copilul acesta, firav încă
desenează confluența vânturilor

lumina nu-mi ajunge
să mă adun din emoții

mai caut în mine
ca și atunci,
confuză
dar tânară Doamne,
tânară,
pentru o lume atât de perfectă...