ai fost în mine, floare de femeie
și ai deschis corolele din foaie;
sedat de vorbă parcă-n lung de ploaie
am semănat în tine orhidee.

cafele bând sub falduri de odaie
ești în amurg de noapte dumnezee;
îmi intră-n lut veciei procedee
tu pleci, cotidianului în straie.

ci de zadar ți-e pâinea, amăruie
substanțele iubirii de te rod;
eu nu-s decât al clipelor rapsod
și stând în a privirii ferăstruie.

reduc distanțe la absurd, orchestre
ce-mi cântă-n văz prin lumea din ferestre.