în rapsodii interioare crește
o naștere a mea, ce struna-mi poartă
înghesuit în legământ de soartă,
identității tale prin în clește.

șoptim în doi, dar vremea-i să ne-mpartă,
doar visul de-amândoi ne mai unește...
în gara mică trenul de sosește
și carnea ta de-oi pune-o pe-a mea hartă.

tu ești eternă între ale tale
iar zborul meu adie, demiurg
și întețind a sexului petale.

așa, cum fapte-n sferă ne decurg,
anină slova-n zestrea cea din poale
că vine timpul nostru de amurg...!