poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-03-19 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Zicea : -Dați-mi dalta, barosul, să-mi taie catușele, fierul, flămândul din mine, setosul, să-ncalece noaptea și cerul. Strigam : -Dărâmați-mi pereții și spargeți-mi poarta și vreme, să pipăi, să văd miezul ceții, s-aud pașii Umbrei Supreme ! . . . Și lanțul pleznește pe glezne și tunet e zidu-n cădere. Se sfâșie pietre și bezne în crâncena lor despuiere. Și toate sunt crude și goale. Și taina de foc își descheie mătasea ei grea din paftale, precum un trup alb de femeie. Că doare cumplit pipăitul, îmi sângeră văzul sub geana și-auzul și-nvârte cuțitul în cugetul meu ca-ntr-o rană. Lumina e bici, vijelie de flăcări, pădure de ace, și gândul, ce șoim vrea să fie, se-ntoarce biet pui în găoace. Și ochii treziți să pătrundă tărâmuri ce n-au mărginire, ca fripți se grăbesc să se-ascundă, fugind înapoi în orbire. Mă-neacă, mă arde oceanul minunii, ca plumbu-n cuptoare și zic : -Dați-mi iarăși ciocanul să-mi bat lanțuri noi la picioare. Și strig : Am privirile arse, răpuse cad jos ca ereții . . . zidiți-mi aripile-ntoarse și-mi puneți la loc toți pereții.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate