Sunt liber, ca un urs în lac de miere,
pe unde calc ies mure și caimac
beau din cafea și mormăi de plăcere,
iar orice fac, nu trebuie să fac.

N-am nici un chef să stau la bariere,
sar peste câmp ca regele brotac
ori ca un cerb cu mușchi de conifere
mă uit de sus la blegul popândac.

Dar când îmi vii, în sfântul care cere
un strop de penitență, mă prefac,
uitând de amnistii și grațiere,
ca să reintru-n pielea mea de drac.

Ci-n ochii tăi cu pofte jucăușe,
nu-ș` de ce-ador că zăngăne cătușe…