Dacă tușești, să nu te ascunzi,
Copacii nu știu să vomite.
Îți place gri, aceeași noapte
Și toate notele, zâmbesc.
Nu cred, nu caut, te găsesc
Albastru și mulțimi de frunze
Aud, delirezi, foile albe
Nu au fost mereu un buchet.
Parcul sălbatic așteaptă oferte
Și plânge de dor când fugim
O bancă cu credit vrea să convingă
O cioară albă, dar fără succes...
Nu suntem aici, nu știm să uităm,
Trecutul ne-apașă ca un vulcan.
Aș vrea să gândești, să vezi scaune gri
Și poate vreodată, să mă înțelegi.
Doar notele surde nu pot să te-aducă
În patul cu flori ce nu s-au uscat.
De-ți place povestea caută o nucă
Și crede în flori, doar ele au trădat...