poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-02-25 | |
Și iată cum trăim: ne pune Dumnezeu mîna în cap.
Ne face calzi și buni, ca să împărțim cu alții zborul și mersul pe ape, să hrănim veacurile ce vor veni prin dicționarele îngropate în noi. De ce această ceașcă de cafea își amintește de mine și are același clinchet chiar și după ce l-am uitat? Dar trunchiul gros al stejarului de lîngă drum, de ce mă cunoaște? Dar Mona Lisa și coloana infinitului a lui Brâncuși? Și stelele, Doamne, pînă cînd își vor aminti de mine? Lumea întreagă ne trăiește viața, la fel cum arheologii ating și numesc obiectele din morminte străvechi, iar noi ne strecurăm moi și calzi printre cele vii și cele moarte care se țin scai de inima noastră. Răstimp învățăm să ne scriem numele în palmă ca să îl ținem minte și să îl înțelegem, învățăm rădăcinile de leac, noi cei care am plecat dintr-o singură rădăcină; iar numele nostru nu va apărea din nou pînă cînd ceilalți nu îl vor fi uitat. Răstimp focul din noi înșine fuge zilnic precum lumina fuge de la soare… departe prin sîngele nostru către lume, trecînd prin piele și oase și carne, naște pui vii și calzi, tot de la Dumnezeu citire. Trăiește-mă și pe mine Doamne.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate