dacă viața durează o clipă
sau poate este însăși clipa
nu mai avem timp pentru rugăciune
Dumnezeu poate înțelege cumva
și dacă nu?
avem timp doar
pentru goana nebună contra nouă înșine
pentru părăsiri
pentru jocul decepțiilor
niciodată
să râdem, să plângem
pentru problemele altuia
niciodată să creștem golgote din tălpile goale
triumfalist rătăcind
dacă iubirea este o iluzie
pentru a amăgi dorul unui ego pierdut
adevăratul paradis
dacă Moartea este asimilată unui orgasm când
elementele bietei noastre alcătuiri ne posedă siluindu-ne
sufletul nostru este un porumbel
porumbelul lui Noe care nu a găsit încă
fărâma de uscat
în acest mare, mare diluviu de lacrimi
care-și așteaptă cuminte plânsul -
și tu ai vrea să se afle o altă Terra undeva departe
să luăm Clipa
de la zero?
mâinile lui Noe sunt mâinile tale
sugrumi cu ele chiar acum
clipa
arca-i doar un arhetip
numai Dumnezeu știe adevăratul plâns și de aceea
totul este un enorm deșert
și niciun sâmbure de măslin nu mai are din ce
să încolțească

zboară suflete al meu...
zboară
cine știe...! poate că...