Mi-a căzut viața povară pe spinare
și mi-a încovoiat puterea.
Obligat sunt să-mi număr pașii de ieri,
să-i socotesc pe cei de azi,
pentru că mâine sigur o să mă împiedic
de trecutul înfometat de mine
și-o să-i dau ceva să ronțăie,
fie din inimă, fie din memoria
care îmi mai prisosește.
Povara mi-a rănit sfera
din care se scurge speranța
ridiculizată de timp.
Totuși, mă îndemn să mai privesc
peisajele impresioniste înrămate în mine
pe care le-am semnat indescifrabil
pentru colecționarul din infinit.