poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-02-19 | |
Nu există mărăcini pentru tot răul din lume,
să-l înțepe, să pocnească asemenea mugurilor când vestesc înflorirea, pentru că în tot binele tău, pe care-l strigi, cu franchețe, stelelor, se furișează, ca un hoț, răul celor de mâine. Da, mai există un mâine, agasat de-un trecut problematic, un mâine care va răsări din cenușa durerilor. Tu n-ai de unde să-l știi, îl tot visezi numai lapte și miere, și așa fericire îți vine, încât prinzi un nor călător de picioare, să plouă, până se umple pământul de tine, și-apoi să răsari, fir plăpând, în bobul de grâu. Deschizi ochii, mărăcinișul e tot mai dens... Nimic nu pocnește, nici măcar vreun balon înălțat de-un copil, nici măcar vreo stare de rău după beția puterii. Trăim vremuri epice, deși cântecul deloc n-a murit, dar ce greu, în această cacofonie universală, să aduci inimile pe aceeași lungime de undă, când ignoranța tinde să șteargă orice urmă de cer! Nicio putere lumească nu te poate strivi, dacă n-ai uitat că există o putere mai mare, văzută sau nevăzută, ceas de ceas, zi de zi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate